Recomandari pentru stupari: Alegerea tipului de stup

Stupii sunt principala investiţie într-o stupină şi necesită o exigenţă sporită. În prezent se folosesc stupi sistematici, cu rame mobile, ce fac posibilă intervenţia omului în cuib şi folosirea raţională a tuturor produselor apicole. În funcţie de alegerea unuia sau altuia din tipurile de stupi prezentate în continuare vor decurge şi avantajele şi dezavantajele exploatării lor şi a producţiei obţinute.

După cum spunea un apicultor pe un forum : ,,Stupul ideal încă nu a fost inventat. Toate modelele au avantaje şi dezavantaje în exploatare”.

Stupi cu rame mobile există de peste o sută de ani. Sunt construiţi din lemn de brad sau de tei, fiind luate în calcul atât cerinţele albinelor cât şi ale apicultorului. Stupii sunt de 2 tipuri, orizontali şi verticali.

Indiferent de tipul său, un stup este alcătuit din:

-  corp sau ladă;

-  fundul stupului;

-  capacul sau podişorul;

-  diafragme şi rame.

Un stup trebuie să îndeplinească anumite condiţii, indiferent de tipul său, astfel :

- să asigure spaţiu suficient familiei de albine, să fie de capacitate mare (18-20 rame STAS) sau să aibă posibilitatea măririi sau micşorării în funcţie de necesităţi;

- să permită o bună aerisire;

- să fie uşor de manipulat, ramele să fie uşor manevrabile;

- mobilitatea părţilor componente - constituie o condiţie importantă de ordin general, fiind recomandat ca orice piesă componentă a unui stup să se poată potrivi oricărui stup din stupină. De aceea, chiar şi folosirea aceluiaşi tip de ramă constituie o calitate de necontestat;

- să fie confecţionat dintr-un lemn uşor, ieftin, solid, uscat, fără noduri căzătoare, pentru a menţine temperatura constantă în interior;

-  să fie bine încheiaţi, rezistenţi şi bine finisaţi;

- să corespundă standardelor actuale, existente în reţeaua ACA.

Se recomandă rama STAS (rama normală cu dimensiunile 435 x 300 mm) = rama tipizată pentru România. Şi pentru rame se impun aceeleaşi recomandări: să fie făcute din lemn de calitate; lemn uscat şi fără noduri; să respecte standardul; să fie bine finisate.

Nu se porneşte în apicultură cu fel de fel de lăzi vechi!

Corpul sau lada, adăposteşte un fel de sertare aşezate vertical, dotate deja cu un cofraj din ceară pe care albinele clăditoare vor construi fagurii. Fundul lăzii poate fi scos, pentru a permite curăţarea şi dezinfecţia lui. În faţa deschiderii prin care au acces albinele, numită urdiniş, se fixează o planşetă de zbor. Partea de sus a lăzii, numită podişor, este alcătuită dintr-o planşetă de lemn. În caz de necesitate, apicultorul poate adăuga la stup un corp suplimentar, conţinând rame care au jumătate din înălţimea celor din corpul principal. Ramele clăditoare sunt utilizate atunci când anul e bogat şi pentru a stimula albinele să adune mai mult.

 Recomandări în alegerea tipului de stup:

- stupul orizontal se pretează mai bine pentru începători şi pentru stupărit staţionar;

- cel etajat cu magazine sau cei multietajaţi pentru stupărit pastoral;

- pentru S-dul  ţării se recomandă cei multietajaţi deoarece albinele au o dezvoltare de primăvară mai accelerată;

- în zonele de deal, de munte şi în N-dul ţării se recomandă cei verticali cu magazine şi cei orizontali.

Izolaţia la exterior a stupilor se face cu două straturi de vopsea, înaintea vopsirii făcându-se chituirea cu aşa-zisul “chit de cuţit”, care o dată întărit, nu mai cade niciodată. La fel şi fundul stupilor. La confecţionarea stupilor se va folosi lemn bine uscat iar la acoperiş se va folosi tablă zincată.

Mai multe detalii se regasesc in cartea ALBINELE SI ALBINARITUL!