Istoria cafelei. Introducerea cafelei in India

Legendele indiene susţin că în secolul al XVI-lea, Baba Budan - un respectat musulman sufist din India - a făcut un pelerinaj la Mecca, unde a descoperit calităţile cafelei. În dorinţa de a arăta celor de acasă ceea ce a găsit, a luat 7 seminţe pe care le-a ascuns în brâu şi, astfel, a putut să le scoată din portul Mocha. Acasă, el a semănat seminţele pe pantele dealurilor înalte Chandragiri, din Provincia Kadur, Statul Mysore (în prezent, Karnataka). Din secolul al XVII-lea, aceste dealuri au primit numele Baba Budan Hills; cele mai înalte vârfuri sunt Mullayanagiri, cu altitudinea de 1.930 m şi Baba Budan Giri de 1.895 m. Nu departe de Chikmagalur, se poate vedea şi mormântul său.

În India, cafeaua a devenit foarte cunoscută în vremea administraţiei britanice. În anul 1616, Edward Terry, capelan al lui Sir Thomas Roe, care era ambasador la Curtea Împăratului Jehangir, îi dădea acestuia informaţii despre folosirea cafelei: aspectul seminţelor, aspectul băuturii şi acţiunea sa benefică asupra digestiei, asupra spiritului şi asupra curăţirii sângelui. Compania Indiilor de Est a avut un rol puternic în răspândirea cafelei în India.

În lucrarea "The Raj at Table" ("Rajahul la masă"), publicată în anul 1993, de David Burton, istoric în gastronomie, sunt prezentate, cronologic, aspecte din istoria cafelei în această ţară. Astfel, prima cafenea indiană a fost deschisă la Calcutta în anul 1780, după Bătălia de la Plassey. Curând, John Jackson şi Cottrell Barrett au deschis Madras Coffee House, urmată, în anul 1792, de Exchange Coffee Tavern, situată chiar la intrarea în Fortul Madras. Proprietarul a anunţat că localul funcţiona după modelul Cafenelei Lloyd's din Londra, în sensul că acolo se ţineau registre cu evidenţa sosirii şi plecării vapoarelor iar localnicilor şi europenilor le oferea ziare, cu informaţii despre clienţii săi. Alte cafenele aveau mese de biliard şi acopereau preţul de cost prin preţul ridicat "1 rupie pentru o cafea". Cafeaua filtru a fost popularizată de India Coffee House, administrată până la mijlocul aniilor 1940, de Coffee Board of India. Pe la mijlocul anilor 1950, cafenelele pregăteau şi serveau cafea la peste 1 milion de clienţi.

Până la mijlocul secolului al XX-lea, cafeaua tradiţională era îndulcită cu miere şi jaggery (zahăr nerafinat, obţinut din trestie şi cocotier, cunoscut în Asia, Africa, America Latină şi India; comparat cu zahărul rafinat, este apreciat ca fiind produs natural). În mod obişnuit, cafeaua este amestecată cu cicoare, pentru mai multă tărie şi aromă (cafeaua aceasta este mai puternică decât cafeaua servită în Occident).

Modul de preparare şi vasele utilizate sunt specifice: amestecul de cafea şi cicoare, 2 linguriţe la o porţie, se pun într-un vas prevăzut cu un disc cu ajutorul căruia se presează grundul într-un strat uniform, peste care se toarnă apă fierbinte. Vasul se acoperă cu un capac şi cafeaua este lăsată să se adune la baza vasului. Cafeaua se bea dintr-un pahar fără picior după ce, mai întâi, este răcită într-un dabarah (un vas metalic mai mare, cu margine îndoită ca o buză, în care se pune apă). Cafeaua se serveşte cu zahăr, lapte. O anecdotă locală care face referire la timpul scurs de la momentele de preparare până la servitul cafelei, a dat cafelei indiene un alt nume "meter coffee" ("metrul de cafea"). Cafeaua filtru a trecut dincolo de graniţele Indiei în secolul al XX-lea, când a fost introdusă în Malaezia şi Singapore, unde kopi tarik era cafeaua Madras. Cafeaua este socotită ca parte integrantă a culturii în Statele Andhra, Karnathaka şi Tamilnadu. În partea de sud a Indiei, cafeaua se bea din vase metalice.

Articolul prezentat este un extras din cartea CAFEAUA, de Ana Tomescu.