Introducere in piscicultura

Piscicultura este o ramură a zootehniei care se ocupă cu creşterea peştilor în apele naturale şi în cele amenajate. Piscicultura face parte din acvacultură, care la rându-i, este ştiinţa ce se ocupă cu tehnologii de creştere, reproducţie şi ameliorarea calitativă şi cantitativă a populaţiilor piscicole, prin amenajarea bazinelor acvatice, selecţie, furajare, exploatare, reglementarea pescuitului, pază, import de material piscicol (icre embrionate, lapţi conservaţi sau peşte viu ş.a.). Această ramură este o practică străveche, cele mai vechi exemple cunoscute datează din anul 2.500 î.e.n., din China. În Europa, în schimb, peştele crescut în bazine a devenit o sursă importantă de hrană în timpul Evului Mediu, peştii prinşi în mediul natural fiind rari şi scumpi în zonele situate departe de mare, fenomen care a continuat până în secolul al XIX-lea.

Altfel spus, piscicultura este activitatea care se ocupă cu creşterea peştilor, este o ramură a acvaculturii, care defineşte creşterea oricăror animale acvatice, şi care se ocupă cu elaborarea tehnologiilor de creştere a peştelui, cu efectuarea diferitelor intervenţii în procesul de reproducere, creştere, ameliorare şi protecţie a populaţiilor de peşti.

În zilele noastre, acvacultura joacă un rol important în aprovizionarea cu peşte pe plan mondial, datorită evoluţiei tehnologiilor de creştere şi de procesare. Estimările date de Food and Agriculture Organization, arată că 47% din cantitatea de peşte consumată de om, provine din acvacultură.

Având în vedere că populaţia mondială va creşte numeric în următoarele decenii, cererea de peşte va fi tot mai mare. Capturile de peşte sălbatic sunt deja exploatate la maximum, acvacultura trebuind să facă faţă cererilor; dar, pentru ca această ramură să fie durabilă, trebuie să punem bazele unor crescătorii asigurătoare.