Tendinte si orientari in cultura marului la nivelul anului 1995

Modernizarea producţiei pomicole şi intensivizarea acesteia vizează (concentrarea pomiculturii în bazinele şi centrele consacrate, organizarea de exploataţii pomicole noi, cu sortiment specializat de soiuri care să asigure producţia de fructe marfă în cantitate mare, de calitate superioară şi cu costuri scăzute.

Dezvoltarea culturii mărului, realizarea de producţii mari şi de calitate, reprezintă obiective a căror rezolvare este posibilă prin găsirea şi adoptarea unor măsuri menite să sporească eficienţa producţiei pe terenurile ocupate de această cultură.

O prioritate a pomiculturii contemporane o constituie organizarea producerii materialului săditor pomicol din cele mai valoroase soiuri, stabilirea sortimentului de soiuri productive şi pentru industrializare.

De la un număr foarte mare de soiuri s-a ajuns la câteva sute, tinzându-se spre o standardizare a producţiei.

Cercetătorii din lumea întreagă, cât şi cei din România sunt preocupaţi de crearea de soiuri rezistente la rapăn şi făinare. Dintre aceste creaţii enumerăm soiurile: Pionier, Generos, Voinea, Delia, Romus 1, Romus 2, Romus 3 (soiuri româneşti), precum şi Florida, Prima, etc.

O altă tendinţă manifestată pe plan mondial, este crearea de noi portaltoi şi soiuri valoroase, adaptate la noile condiţii de cultură a mărului, stabilirea sortimentului cu soiuri productive şi calităţi comerciale deosebite pentru cnsum în stare proaspătă şi pentru industrializare.

Prin lucrările de modernizares-au imbunătăţit gruparea soiurilor în parcelele existente, în funcţie de gradul de fertilitate, asigurând astfel o mai bună polenizare a lor.

S-a completat şi schimbat sortimentul de soiuri prin supraaltoirea pomilor din plantaţii vechi, intervenţie tehnologică ce se poate aplica rezultate foarte bune în grădinile populaţiei. Tendinţele imediate în cultura mărului urmăresc:

- defrişarea plantaţiilor izolate, imbătrânite şi înfiinţarea de plantaţii îm masiv, urmărindu-se concentrarea şi specializarea producţiei de fructe;

- ridicarea potenţialului productiv al livezilor existente prin aplicarea în complex a tehnologiilor moderne, recomandate de cercetare pentru prducţie;

- modernizarea plantaţiilor a căror vârstă garantează realizarea unor producţii susţinute şi de calitate;

- extinderea înmulţirii “in vitro”, prin culturi de meristeme în vederea obţinerii de material săditor liber de viroze;

- obţinerea de portaltoi de vigoare scăzută şi cu rezistenţă bună la ger bine adaptaţi la fiecare zonă de cultură.

Situaţia patrimoniului pomicol în perioada 1960-1990 şi la sfârşitul anului 1995- mii ha