Importanta culturii marului
Mărul (Malus domestica Borkh., genul Malus, subfamilia Pomoideae,fam. Rosaceae) este principala specie pomicolă cultivată în zona climatului temperat, iar în lume ocupă locul al II lea ca producţie totală de fructe (după citrice şi banane).
Fructele sunt deosebit de apreciate datorită proprietăţilor alimentare organoleptice şi terapeutice, conţinând importante cantităţi de zaharuri, acizi organici, substanţe pectice şi substanţe tanante. Conţinutul în substanţe hrănitoare precum şi echilibrul zahăr/aciditate specific, face ca mărul să constituie o îmbinare fericită de proprietăţi alimentare şi organoleptice. Armonia gustului, parfumul subtil şi textura plăcută a merelor sunt apreciate unanim şi le situează în categoria alimentelor solicitate pe toate meridianele şi paralelele globului.
Principalele componente chimice ale mărului
|
Elementul analizat |
G/100 g fruct proaspăt |
|
Apa |
77,80 – 88,50 |
|
Zahăr total |
7,59 – 16,40 |
|
Aciditate totală (exprimată în acid malic) |
0,16 – 1,27 |
|
Substanţe tanoide |
0,06 – 1,31 |
|
Substanţe pectice |
0,23 – 1,14 |
|
Pectine brute |
0,18 – 0,72 |
|
Substanţe minerale |
0,10 – 0,42 |
|
Acid ascorbic |
1,00 – 47,00 mg |
|
Valoare energetică |
46,00 – 84,40 mg |
[după G. Grădinariu, M. Istrate, M. Dascălu]
Alături de valoarea alimentară şi gustativă, merele au proprietăţi terapeutice,ceea ce explică prezenţa lor în regimurile alimentare dietetice recomandate multor categorii de bolnavi.
Existenţa unui număr mare de soiuri, cu maturitate eşalonată a fructelor, în diferite epoci, contribuie la sporirea importanţei merrelor care asigură consumul de fructe proaspete, o mare parte a anului şi în special în perioada de iarnă când posibilităţile de aprovizionare a organusmului uman cu vitamine sunt mai reduse. Alături de acesta se adaugă şi o serie de alte însuşiri ale fructelor: suportă transportul cu mai multă uşurinţă comparativ cu alte fructe, se pot păstra în stare proaspătă timp îndelungat şi constituie o materie primă cu pondere mare în industria alimentară.
La importanţa culturii mărului, contribuie de asemenea, particularităţile agrobiologice ale pomilor. Specie rustică, foarte bine adaptată climatului temperat, ale cărui variaţii le suportă mai bine decât toate celelalte specii pomicole, mărul poate fi cultivat în condiţii pedoclimatice foarte diferite ale acestui climat, dând cele mai mari producţii. Această specie se pretează la cele mai variate sisteme de cultură, de la pomi uriaşi până la pomi cu vigoare redusă,intensive,superintensive şi chiar culturi artistice, palisate.
Mărul este specia pomicolă care aduce importante venituri la unitatea de suprafaţă datorită fructelor de calitate ce se caută pe plan local şi internaţional , fiind obiectul unui comerţ deosebit de intens.







Adauga comentariul tau