Afaceri profitabile: Afacerile cu Trufe

Ştiaţi că o trufă albă se poate vinde cu un preţ între 3000-6500 euro/kg ? În Europa se recoltează 50% din cantitatea mondială de trufe. Tuber magnatum sau trufa albă, conţine feromoni care atrag femelele de porci, pentru împerechere. De aici s-a tras concluzia că, nu numai că este afrodisiacă, dar cu certitudine ea face femeile mai afectuoase, iar pe bărbaţi mai amabili. Sunt 30-32 specii mai cunoscute în Europa, dar numai câteva dintre acestea sunt cu adevărat valorose pentru bucătăriile restaurantelor. Un kilogram din cele mai valoroase specii de trufe costă până la 4000 de euro/kg.

În lume, cererea de trufe e din ce în ce mai mare, şi cantităţile culese din ce în ce mai mici, iar din culesul spontan cantităţile sunt variabile, influenţate 80% de vreme (în special de precipitaţii), iar în aceste condiţii unele trufe sunt chiar în curs de dispariţie (trufa franceză) şi de aceea, unele state au intervenit prin înfiinţarea de culturi. (Franţa - 200 ha, parteneriat public + privat, Spania - 500 ha, Italia - 400 ha).

Avantajele unei culturi de trufe sunt :

- crearea de noi locuri de muncă în mediul rural;

- ocuparea terenurilor pe termen lung - 40-50 ani;

- strângerea de venituri pentru bugetele locale;

- acumularea de venituri duble, în cazul plantaţiilor de alun;

- exploatarea plantaţiilor pe o perioadă lungă, 30-40 ani;

- costuri de întreţinere minime;

- este o cultură ecologică, nu foloseşte chimicale;

- cultura este o pădure, deci un spaţiu verde.

În Franţa anilor '70, în Italia şi Spania anului 1992, iar mai recent în Ungaria, Australia şi Noua Zeelanda, Chile, Canada şi Maroc, sunt cultivate trufe printr-o metodă în care miceliul ciupercii este fixat pe rădăcina unor arbori.

Îcercarea S.U.A. de a-şi înfiinţa propriile truferii, pe baze ştiinţifice, este de dată mai recentă, însă ea ramâne în contiuare, ţara cea mai mare importatoare de trufe din lume.

Statul spaniol a sponsorizat plantarea a 500 ha de trufe în anii '90, o investiţie de milioane de euro, iar acum a început să-şi recupereze fondurile investite după 10 ani, când a început recoltarea.

În Franţa se cultivă 4 specii de Tuber (T. melanosporum, T. brumale, T. aestivum si T. uncinatum).

La noi, trufele nu se cunosc decât în flora spontană, iar cantităţile culese sunt mici, neînsemnate. Se naşte atunci întrebarea: de ce această specie de ciuperci, atât de apreciată pentru calităţile ei, nu este luată în cultură şi în ţara noastră?

Un răspuns care să justifice (fie măcar parţial) această situaţie este dat de faptul că, tehnologia de cultură a trufelor diferă fundamental de cea a altor specii de ciuperci cultivate, cum ar fi ciuperca de bălegar (Agaricus spp.) sau bureţii (Pleurotus spp.) ş.a.. Diferenţa constă, în principal, în modul de nutriţie, perioada lungă de intrare pe rod a ciupercii şi investiţiile mari, cu termen lung de amortizare. În comparaţie cu ciupercile saprofite cunoscute, această perioadă durează foarte mult, fiind mult mai lungă decât pentru ciupercile din speciile Agaricus spp. sau Pleurotus spp., cărora le sunt suficiente 8-10 săptămâni, în timp ce pentru trufe trebuie să se aştepte 5-6 ani şi uneori chiar 8-10 ani. Referitor la aceasta, trufele o dată intrate pe rod, se comportă în următorii ani ca o cultură perenă, putând dura 30-40 şi chiar 50 ani.

© Dr. Ing. Ioana TUDOR si www.afaceriagricole.ro

Nicio parte din acest  articol nu poate fi copiat sau reprodus sub nicio formă şi prin niciun fel de mijloace mecanice sau electronice fără acordul scris al redactiei !

Pot fi preluate, însă, citate din articol, care sa nu depăsească 25 % din material, şi numai în condiţiile în care se specifica numele autorului si link către pagina cu articolul complet.

PENTRU A VĂ PUTEA AJUTA CU ALTE SFATURI UTILE ÎN ACEST DOMENIU VĂ INVITĂM SĂ POSTATI ORICE COMENTARIU FOLOSIND FORMULARUL DE MAI JOS!